Cu multa vreme in urma, cam prin a doua jumătate a secolului al III-lea, respectiv in anul 270 din era noastra, in Patara, un oras-port aflat pe coasta Turcei in zona de sud-vest, ( mai tarziu numit Arsinoe ), se nastea Nicolas, cel care, peste ani avea sa fie numit Episcopul Nicolas din Myra.
Despre viata timpurie a lui Nicolae, nu s-au pastrat multe informatii, nici despre copilaria sa si nici despre tinerete. Unele izvoare istorice sustin ca acesta ar fi fost orfan, altele dimpotriva, relateaza cum ca s-ar fi nascut intr-o familie care deja urma dogma crestina la nici trei secole dupa ce aceasta s-ar fi petrecut. In orcare caz, mai important decat oricare date concrete istorice, este MITUL, LEGENDA, POVESTEA lui Nicolae.

Si povestea spune, in egala masura, pe tot cuprinsul Globului, ca era un om milostiv, care se ingrijea de persoanele defavorizate, care iubea copiii, care ajuta pe cei sarmani si care se straduia sa aduca bucurie prin mici gesturi in comunitatea din care facea parte si nu doar acolo, ci si peste tot pe unde ar fi calatorit.

Invariabil, de numele sau se leaga MAGICA cifra trei. Unele povesti spun ca  intr-o noapte, pe mare, a salvat de la moarte trei pescari. Altele sustin ca ar fi salvat trei copii de la o crima odioasa. Dar cea mai cunoscuta poveste care a ajuns si pe meleagurile tarii noastre, este cea in care batranul Nicolae, om milostiv si cu suflet mare, auzind ca trei fete dintr-o familie saraca, urmau sa ajunga sa traiasca o viata promiscua pentru ca nu aveau nici pita pe masa, a trecut pe la casa familiei lor si le-a lasat cate o punguta, fiecareia dintre ele, cu suficienti galbeni, ca sa nu mai fie necesar sa fie sacrificate. Desigur, sunt si aici mai multe variante ale povestii, dar,in esenta, despre asta este vorba.
In intreaga sa viata, Nicolae, a urmat o cale a compasiunii si binefacerii, ajutand si consolidand comunitati. Ca Episcop de Myra a refuzat numirea in functii mai inalte, fiind impacat cu ideea de a face bine si nu de a fi parte din consilii de judecata. Timp de mai bine de sapte decenii, de cand se atesta date cu privire la viata sa, Nicolae de Myra a cautat sa faca bine si sa salveze oamenii din fata mortii, a bolii si a saraciei. O viata dedicata OMULUI si BINELUI. S-a stins din viata in noaptea dintre 5 si 6 decembrie, cu 1678 de ani in urma, iar la scurt timp dupa plecarea sa din aceasta lume, a fost canonizat ca Sfant, datorita vietii pe care a avut-o si a operelor sale de binefacere.

Miracolul Sfantului Nicolae insa se spune ca a dainuit si dupa ce acesta a plecat din planul acesta fizic, multi oameni sustinand ca Sfantul nu a incetat munca sa din timpul vietii nici dupa ce nu a mai trait, aducand in continuare bucurie si speranta acolo unde nu mai existau solutii, facand oamenii fericiti, lucrand in continuare pentru binele umanaitatii.

In amintirea sa, an de an, din noaptea cand el a plecat din aceasta lume fizica, omenirea a ales sa il comemoreze, perpetuand un obicei frumos, acela de a oferi cadouri, simbolice sau chiar necesare, in seara de Mos Nicolae.

Cu toate ca  ne aflam intr-o lume a tehnologiei si vitezei, seara de Mos Nicolae e mai mult decat o seara in care gasim cadouri in ghetute sau oferim cadouri celor dragi. Este o seara despre generozitate, bunatate, miracol si dedicare. Este un moment in care avem ocazia inca o data sa credem ca miracolele exista, ca Magia este aievea, ca dorintele se pot implini, daca cerem, ca visele pot sa devina realitate, chiar si in cele mai innegurate timpuri! Nu e nevoie de mult pentru a fi fericiti, e nevoie doar sa mai purtam un dram de speranta in Suflete si putina credinta in ceva miraculor in Inima. Iar toate acestea nu au legatura cu dogmele si religia, ci pur si siplu cu ancestralul, cu firea umana, cu NOI INSINE!

Fiecare lacrima poarta cu sine o amintire, fiecare amintire are si o speranta legata de ea. Continua sa speri si visul ti se va implini!