Ma pregateam sa scriu despre o lansare de carte a unei prietene foarte dragi mie, o lansare deosebita, care m-a impresionat si mi-a adus multa bucurie, dar am renuntat sa fac asta pentru ca am inceput sa citesc romanul.

Recunosc, nu am apucat sa termin de citit in cateva zile, insa in dimineata aceasta, il rasfoiam cu drag si cu multa buna cuviinta, cu acel sentiment pe care il aveau copiii in prima zi de scoala, pe vremuri, atunci cand primeau abecedarul...

Asa se face ca, am deschis cartea fix la capitolul "Puterea Destinului"...

Am inceput sa citesc... Totul in mintea mea a luat-o razna, acele ceasornicelor au inceput sa se dea peste cap, timpul a disparut, inima mi-a stat in loc, iar eu m-am trezit citind despre o artista....DESPRE MINE!

"19 februarie...ziua mea, cand implinesc varsta de 30 de ani. O primesc cu resemnare, nespunandu-i "bine ai venit!", doar intreband-o "ce ai de gand sa-mi mai aduci?". De un an ma bantuie groaza gandului ca voi fi schimbat prefixul."

Trecand peste socul initial, continui sa citesc si ajung la paragraful in care...

"Pana si faptul ca m-am nascut la granita dintre Varsator si Pesti m-a ajutat sa cred ca am luat ce este mai bun de la fiecare, tocmai pentru ca niciun astrolog nu m-a lamurit ce zodie sunt."

Ma gandesc bine si-mi amintesc cu nostalgie ca in astrograma personala mi s-a spus ca as fi ultimul grad de Varsator, intaiul grad de Pesti, nascuta exact la trecerea dintre cele doua semne... Cu Venus in Berbec si Marte...Marte in Fecioara, dar...nu mai conteaza....

Continui sa citesc:

"Marele meu noroc este capacitatea mea de a visa. Daca nu as avea imaginatie, nu as putea supravietui in aceasta lume bolnava si rea."

..continuand.... "...a inceput o lupta cumplita pentru a-mi simti parti din corp. Fiecare zi care aducea un progres era motiv de lacrimi si bucurie pentru parinti(...). Usor-usor imi miscam capul, mainile, puteam vorbi si recapatasem memoria, dar suferinta adevarata a inceput din momentul in care am declansat lupta de a-mi recapata simturile...."

Mai continui, pentru ca, nu-i asa, practic "ma citesc" pe mine...

"Eu interpretasem acest eveniment ca o razbunare a vietii, un raspuns nedrept primit unor cerinte gresit formulate divinitatii..."

Ma opresc aici pentru ca aud un vuiet ametitor in ambele urechi si ochii imi sunt invadati de lacrimi... Retraiesc acele momente de acum 17 ani, cand cariera mea de artista a fost curmata brusc din cauza unui sofer neatent...

Retraiesc fiecare moment de durere fizica si psihica si tot ce a urmat...

Imi amintesc ca imi doream sa scriu despre Adriana si despre romanul izvorat din sufletul ei luminos si magnific, dar nu pot sa ma detasez... Romanul acesta il simt mai aproape ca orice alta carte pe care am citit-o vreodata...Parca mi-as citi jurnalul de la 19 ani...

Gingasia si sensibilitatea Adrianei Undureanu s-au impletit in mod magic si au creat o poveste fantastica in care, fara sa vreau, coincidenta face sa ma regasesc perfect... Singura diferenta este ca...am facut actoria si nu baletul...

Sunt convinsa ca vei deschide paginile acestui roman si vei regasi povestea ta, povestea sufletului tau de artista, povestea femeii care nu renunta niciodata, indiferent de vicisitudinile vietii.

Iti recomand cu toata forta sufletului meu sa iti iei aceasta carte si sa o citesti pentru ca in fiecare dintre noi exista un suflet de artist!

https://www.facebook.com/ungureanu.adriana1?ref=br...

http://adrianaungureanu.ro/#