Ai nevoie de încurajări în vremurile acestea. Ai nevoie să vezi, să auzi și să citești lucruri care îți aduc pace, calm, liniște, bucurie, curaj, speranță. Revolta aceea din tine, durerea, deznădejdea, nemulțumirea, neputința, sunt stări pe care le simți, le trăiești, îți mistuie mintea și îți îndurerează sufletul.
De unde știu? Pentru că am momentele mele de luptă și teamă, am clipele mele de zbucium și furie, am nopți de nesomn și zile de coșmar.
Știu prin ce treci. Cunosc fiecare lacrimă fierbinte care îți umezește pomeții și știu fiecare junghi care îți apasă sternul. Știu că simți că ești într-o glumă macabră din care aștepți să te trezești în zori și să fie totul așa cum ai învățat că trebuie a fi. Dar nu este așa!
Și nu te poți conforma în noua ordine, nu poți accepta reguli inepte, nu poți trăi în legi care îți calcă în picioare drepturi și libertăți fundamentale, de dragul unor ordine date de niște scelerați. Și mai știu că plângi pentru că ai învățat acasă de la ai tăi că libertatea îți este un drept constituțional garantat, pe care nimeni nu are dreptul să ți-l încalce, indiferent de situație. Mai știu că acum, citind acestea, te gândești "ce este de făcut?"... Și știu că știi, la fel ca mine, că nu prea mai ai ceva de făcut, pentru că zarurile au fost aruncate iar jocul ăsta își urmează miza lui, indiferent de acțiunile pe care le-ai întreprinde...
Și aștepți să îți spun ceva. CEVA care măcar până mâine să te ajute să visezi frumos. CEVA care să îți aducă un dram de liniște. CEVA care să îți șteargă lacrimile așa cum mama sau Bunica ta o făceau atunci când erai copil și te durea sufletul.
Aceste rânduri inițial am vrut să le public doar pe aici. Dar poate că aici nu m-ai fi citit, așa că, am ales să ți le spun și aici.
Uite, astă seară, uită de toate cele care nu te lasă să adormi. Ești la tine acasă, pe marginea patului și citești lucruri de pe tabletă sau mobil. Închide televizorul. Evită orice informatie despre toată această mascaradă.
Trage aer în piept, pe nas, usor, numărând în minte până la 5. Reține aerul numărând până la 5. Expiră ușor, pe gură, numărând până la 5. Asteapa inainte sa inspiri si numara din nou pana la 5. Fă lucrul acesta în șezut, pe marginea patului repetand de 5 ori, cu ochii închiși.
În timpul acesta vei observa ca mintea ta a fost concentrată doar pe respirație și pe a număra până la 5. Brusc, ai fost doar tu, cu tine. Fără premieri, fără miniștri, fără botnițe impuse cu sila! Ai fost TU, cu Sinele tău și atât.
A fost bine? Cum te simți acum? Mai relaxat, așa-i? Reține starea aceasta. Rămâi în ea. Iar când vine panica, repetă acest mic exercițiu de respirație. Astfel, îți menții inima vie și sănătoasă și mintea întreagă!
Nu îi permite minții tale să te conducă unde vrea ea. Condu-o TU pe ea! Nu le permite altora să preia controlul minții tale. Fii STĂPÂN pe mintea TA!
Acum, că lacrimile au dispărut și te simți în pace, mergi la odihnă. Poate te ajută să te rogi.
Dacă nu reușești să adormi, număra descrescător de la 33... 33, 32, 31, 30, 29......
Te vei relaxa și mai mult. Cu timpul, vei înțelege că, în tot acest iureș, contează să fii cu adevărat CENTRAT. Iar dacă ai "derapaje", este perfect normal să fie așa. Acceptă-le și mergi mai departe.
Îți voi mai scrie astfel de lucruri dacă vrei. Pentru azi însă atât. Ține minte: viața este așa cum alegem NOI să fie!
Noapte de vis și vise de mătase, suflet drag!