Clavicula Salomonis este un manuscris vechi, atribuit Regelui Solomon. Dincolo de aură și legendă, grimoirele solomonice sunt manuale extrem de precise, care contin ritualuri de purificare, instructiuni pentru confecționarea instrumentelor magice, pentacle si sigilii, invocații și conjurații. Clavicula lui Solomon a capatat notorietate gratie sigiliilor pe care le contine, respectiv pantaclele.
Cheia lui Solomon – când Cuvântul devine Instrument, iar Instrumentul devine Poartă
Noaptea se lăsa peste Studioul BrosNor ca o catifea grea. Îmi place întunericul acela bun, adânc, în care obiectele încetează să mai fie "obiecte” și devin PREZENTE. Pe masa mea de lucru stătea pielea naturală, tăcută, ca o pagină încă nescrisă. Uneltele de fier – reci, disciplinate – păstrau în ele exact acel tip de memorie pe care nu o poți explica: memoria loviturilor, a presiunii, a tăieturilor, a măsurii. Iar într-un colț, o lumânare tremura ca o inimă în formă de flacără.
În aceste clipe, nu există diferență între Artă, Ritual și Muncă, există doar ACT Creator. Există doar voința care vrea să treacă din nevăzut în palpabil. Și atunci înțelegi: Magia, fara Tehnica, este doar o coaja. Tehnica fără Suflet este Neant. Iar între ele Magie si Suflet stă Cuvântul!
De aceea, când am deschis pentru prima dată Clavicula lui Solomon am SIMTIT că intru într-un atelier vechi de secole, unde cineva, înaintea mea, a încercat să facă același lucru pe care îl facem eu azi: să dea Formă unei ordini invizibile.
Faptul ca se numeste "Clavicula", adica "Cheie" este un lucru ales anume! O cheie este un instrument care există pentru a deschide "ceva" si in acest fel primeste insemnatatea de a te purta catre Cunoastere, sau, de asemenea, poate sa existe pentru a tine "ceva" incuiat si astfel capata sensul de Protectie.
Ce este, de fapt, Clavicula lui Solomon – și de ce poartă numele acesta?
Clavicula lui Solomon este un grimoire – un manual de magie ceremonială – atribuit tradițional regelui Solomon, dar considerat de cercetarea modernă un text pseudoepigrafic, adică semnat simbolic cu numele lui Solomon pentru autoritate și prestigiu.
Aici apare prima diferență dintre un cititor superficial și unul inițiatic: cititorul superficial se întreabă daca a fost scrisa de Solomon, pe cand cel inițiatic se întreabă de ce a fost nevoie să fie Solomn numele de pe "coperta".
În tradiția occidentală, Solomon este arhetipul celui care cunoaște ordinea dogmatică. În jurul lui s-a țesut legenda conform careia Solomon ar fi stăpânit Forțe nevăzute, că ar fi lucrat cu Sigilii, că ar fi cunoscut Nume, corespondențe si structuri. În Evul Mediu și Renaștere, a pune numele lui Solomon pe un manuscris însemna: "Acest text vine dintr-o linie de Cunoaștere!". Manuscrisul in sine este o creatie a Renașterii italiene ( în forma lui cea mai cunoscută ), probabil compus între secolele XIV si XV, cu multe versiuni și traduceri ulterioare.
De ce a apărut atunci: lumea care voia formule, nu rugăciuni
Renașterea a fost o epocă în care omul occidental a îndrăznit să creadă că poate înțelege lumea prin geometrie, limbaj, corespondențe, timp ( ore planetare ), materie ( metale, plante, culori ) și ritual.
Clavicula lui Solomon este un text al metodei, care, are o anumita logica si contine anumite instructiuni. Acestea, aplicate in mod corect, te pot conduce catre posibilitati infinite.
Dacă vrei să înțelegi natura acestui grimoire, e suficient să observi detaliile: explicatiile materialelor potrivite, ale mometelor, ale cuvintelor precum si ale sigiliilor si ale semnelor. Asta îl face să semene, fără să vrea, cu un atelier adevărat.
Manuscrise, copii, genealogii – o carte care nu există într-o singură formă
O alta mare greșeală a cititorului modern este să creadă că există o singură Clavicula a lui Solomon, fixă, definitivă.
Nu!
Există mai multe versiuni, în limbi diferite, cu diferențe de la mici sau semnificative.
Multe dintre versiunile Claviculei dateaza din perioada secolelor XVI - XVIII, iar o versiune grecească timpurie asociată Tradiției este menționată în contextul istoriei textului.
Structura: două Cărți – adică două niveluri ale lucrării
În forma clasică, Cheia lui Solomon este împărțită în două cărți:
Cartea I-a – Arhitectura operațiunilor
si
Cartea a-II-a – Instrumentele, semnele, Materia
Arhitectura operațiunilor este despre structură. E acea disciplină a începutului, fără de care nu exista ceva! Cartea a-II-a este despre Materie și despre modul în care aceasta devine Purtătoare de Intenție.
Pentaclele – când desenul devine obiect de putere
Pentaclele solomonice sunt poate cel mai cunoscut element vizual al Tradiției: diagrame circulare, încărcate de nume, semne, formule, geometrie. Dar adevărul lor este funcțional. În mentalitatea grimoirelor, un pentaclu este o interfață între două planuri: cel al Intenției si cel al Manifestării. Este important cum e făcut, când e făcut, pe ce e făcut, cu ce e scris și în ce ordine. De aceea, textul insistă pe exactitate. Un pentaclu este o piesă, un lucru care, odată creat, devine parte din lumea ta.
CLAVICULA și Lemegeton – CLAVICULA mare și CLAVICULA mică
Clavicula în forma ei clasică este mai mult despre procedură, pregătire, instrumente și ordine. Ea îți arată cum să devii capabil să lucrezi.
Lemegeton este o colectie împărțită în cinci cărți: Ars Goetia, Ars Theurgia-Goetia, Ars Paulina, Ars Almadel si Ars Notoria cu accent puternic pe catalogări și proceduri specifice Traditiei.
Mathers și momentul modern – când manuscrisele au ieșit din umbră
Pana in 1889, Calvicula lui Solomon a circulat doar in cercuri restranse, dar sub forma de manuscrise, copiate si raspandite destul de greu. In 1889 insa, ea s-a aratat Lumii, gratie lui S. L. MacGregor Mathers, care, a tiparit prima editie tradusa, disponibila Lumii intregi!
Indiferent ce părere are cineva despre curentele oculte moderne, acest moment a făcut ceva ireversibil: a scos din cercuri restrânse o Tradiție care, până atunci, circulase mai mult în manuscrise și copii rare. Și de aici, Clavicula lui Solomon a devenit parte din cultura occidentală, menționată în literatură, discutată, mistificată, uneori comercializată, alteori demonizată.
Dar ce e, în esență de fapt Clavicula lui Solomon?
Este o Lecție despre Ordine. Este despre faptul ca: dacă vrei să creezi, ai nevoie de structură, dacă vrei să structurezi, ai nevoie de disciplină, dacă vrei disciplină, ai nevoie de o intenție, iar dacă intenția nu e clara, totul devine zgomot. Clavicula lui Solomon este un text care îți spune, fără menajamente: nu te apuci de Lucrare până nu ești tu însăți o Lucrare! Asta face Clavicula lui Solomon: te obligă să fii responsabil de starea ta.
de ce merită citită clavicula lui solomon, chiar și daca nu lucrezi cu ea?
Unii O vor citi ca pe un text de Magie. Eu cred că merită citită și ca un tratat despre responsabilitate interioară, rigoare, simbol și despre felul în care omul a încercat să pună ordine în invizibil. Pentru că, la urma urmei, Initiat sau Ne-Initiat, asta face fiecare om zi de zi in viata sa, atunci cand incearca sa puna ordie in propriile sale Idei. Omul obisnuit, ia ceva fara forma, adica o idee si il trece prin maini pana capata structura, sens și prezență. In fond, Magia este in fiecare lucursor, oricat de neinsemnat ar parea la prima vedere. Asta e alchimia reală! Nu spectacolul, ci transformarea!
Așadar, dacă ai deschis acest articol așteptând "povești cu fum", ai greșit ușa. Dar dacă ai deschis așteptând să găsești o Tradiție în care Cuvântul, Semnul, Timpul și Materia se întâlnesc pentru a produce o realitate… atunci DA, a gasit "Cheia" lui Solomon! Cheia e încă acolo. Și uneori… lacătul nu e în Lume, nu e nici macar in acest articol, ci, mult mai profund!
Lacătul este în TINE!