Imi vei spune din start ca nu am dreptul sa iti vorbesc despre acest subiect pentru ca stii ca nu am copii si nu sunt mama. Te contrazic.

Eu nu am creat o fiinta umana dar am creat un concept pe care il educ si il cresc clipa de clipa. Este similar cu pruncul tau. Acela pe care ti l-ai dorit, pentru care nu ai dormit noptile, pentru care ti-ai luat de la gura ca sa ii oferi lui.

Cand dai nastere unei afaceri bazata pe multa pasiune si iubire, este ca atunci cand dai nastere unei fiinte. O vezi cum porneste de la zero, ai aceleasi nopti nedormite si aceleasi frustrari, aceleasi temeri cand ceva se poticneste si aceleasi eliberari cand vezi ca problemele au disparut. Te straduiesti sa nu ii lipseasca nimic, sa creasca si sa se dezvolte armonios, sa fie o afacere durabila, sanatoasa, care sa intre in contact cu furnizori si clienti, care sa fie apreciata si respectata. Desigur, daca dezvolti o afacere doar pentru profit, asta este alta poveste. Dar nu despre asta iti vorbesc eu!

Eu iti vorbesc despre lucruri facute cu suflet, cu pasiune, cu daruire, cu truda, cu sacrificii. Lucruri pe care ti le doreai si pentru care muncesti ca sa le infaptuiesti. Iti vorbesc despre creativitate si iubire.

Cand mica ta afacere nu merge bine, cand s-a impotmolit, suferi, nu poti dormi, cauti solutii, cauti "un leac" ca sa o faci bine, pentru ca acolo este sufletul tau, acolo este energia ta, acolo sunt stropii de sudoare de pe fruntea ta si gandurile si pasiunea. Cand ai un bebe si nu se simte bine ce faci? Poti dormi? Nu! De ce? Pentru ca acolo e energia ta, iubirea, pasiunea, sufletul tau. Este bucatica rupta din sufletul si fiinta ta.

Acum intelegi comparatia mea?

Cand copilul tau creste mai marisor si incepe sa faca primii pasi ( nu am copii, repet, dar am fost atenta la multe povesti de mamici mandre de minunile lor si inteleg acum cum se simt ) ai in suflet o bucurie imensa. Cand afacera ta, rupta din sufletul tau, incepe sa aiba primele ei realizari si lumea o recunoaste, te asigur ca simti exact acelasi sentiment in stomac, in piept si pe sira spinarii ca atunci cand iti vezi pruncul facand primii pasi.

Timpul trece si puiul tau spune primul cuvant. Este cea mai mare bucurie pe care o poti trai, asa-i?

La mine, in momentul cand afacerea mea a reusit sa "isi spuna primul ei cuvant" a fost la fel. Aceeasi emotie, acelasi cuvant modest si unic, dar bucuria mea a fost nemarginita.

De ce nu toti reusim sa fim parinti? Fie de copii sau de creatii?

( Poti fi "parintele" afacerii tale sau al creatiei tale - daca alegi domenii diferite de lucru precum arte sau arhitectura )

Pentru a putea fi parinte trebuie sa iubesti si sa ai disponibilitatea de a darui. Trebuie sa iti pese mai mult de succesul creatiei tale decat de succesul tau personal. Trebuie sa te ambitionezi impotriva celor care te sfatuiesc sa te tii de job -ul ala care te impidica sa lucrezi la afacerea ta sau iti spun sa lasi prostiile ( referindu-se la visele tale cand spun "prostii" ). Trebuie sa te gandesti la extazul creatiei si sa ai capacitatea de a te bucura de fiecare pas in drumul parcurs catre reusita, iar scopul tau nu este neaparat cel al profitului. Nu faci un copil ca sa castigi de pe urma lui...nu pictezi un tablou pentru ca vrei sa scoti bani din vanzarea lui...nu creezi o cladire cu o un design neobisnuit doar pentru ca te gandesti cati bani iti vor iesi din asta... La fel e si cu afacera bazata pe pasiune si iubire. Te apuci sa o creezi pentru ca iti doresti sa aduci bucurie si lumina in lume, nu doar pentru a te imbogati.

Stiu, zambesti si iti spui in acest moment ca sunt foarte naiva. Iar o sa te contrazic. Nu, nu sunt naiva, sunt doar un artist incurabil care a ales sa se incapataneze sa isi creasca pasiunea la rang de afacere.

Broscuta Norocoasa ESTE copilul meu, este parte din sufletul meu. Ma identific cu ea si ma prezint adeseori ca atare pentru ca in ea am pus toata fiinta mea: nopti, zile, lacrimi de esec, lacrimi de bucurie, cursuri, creatie, iubire. Am creat initial o schita. Apoi un schelet. Iar acum imbrac acest schelet, zi de zi, clipa de clipa, ceas de ceas. Il imbrac cu informatii, valoare, iscusinta, idei, inovatie, creatie si iubire. Multa, multa iubire!

Tu nu vrei sa recunosti, dar ai avut momente cand ti-a fost foarte greu ca parinte si te-ai gandit ca poate nu ar fi trebuit sa faci un copil, ca nu erai pregatit ... Stiu, sunt lucruri tabu, dar daca ai putina sinceritate cu sinele tau o sa iti dai seama ca am dreptate. Stii de unde stiu? Pentru ca da, am avut multe momente ( si cu siguranta vor mai fi si de aici inainte destul de multe ) in care m-am gandit ca poate ar fi trebuit sa fac altceva, ca poate nu am facut alegerile corecte.

Sunt acele momente cand esti obosit, cand creatia ta depaseste capacitatea ta de dezvoltare. Stii care e solutia? Nu, nu le stiu pe toate si nu sunt eu desteapta Universului. Dar am descoperit si eu pe parcurs solutii si ti le spun si tie...

Una dintre solutii este ca in primul rand sa investesti in tine si in cresterea ta. Nu poti sa iti ajuti creatia sa creasca si sa se dezvolte daca nivelul tau este sub cel al creatiei...

Cand te simti "depasit" de situatie, trebuie sa cresti tu!!!

Maturitatea si inteligenta emotionala te ajuta in cresterea unui copil. La fel este si intr-un business. Nu dai bir cu fugitii de la primul impas. Nu disperi. Nu te dai cu capul de pereti. Pui mana si citesti, cauti informatii, ceri ajutor, inveti, te dezvolti personal.

Da! Exact! CERI AJUTOR!

Nu, nu este o rusine sa iti recunosti limitele si sa ceri ajutor. Este dovada maturitatii tale si a faptului ca vrei sa evoluezi. Evolutia nu se infaptuieste singura, are nevoie de tine, are nevoie ca tu sa ceri.

Stii de cate ori m-am izbit de ziduri mai inalete decat mine in drumul meu pana in prezent?

Stii ce am facut? Am invatat. Pe masura ce citeam, construiam trepte si ma inaltam. Azi una, maine a doua...si tot asa pana cand am resit sa ajug dicolo de zid. Secretul este sa resusesti sa depasesti obstacolele, nu sa treci prin ele. Daca treci prin ele cu buldozerul, nu ai invatat nimic. Stii de ce? pentru ca acum ai forta sa treci, dar data viitoare poate nu vei mai avea aceeasi forta cand apare un obstacol. Si atunci? Ce faci daca nu ai cunostintele necesare pentru a construi o scara pe care sa te urci sa il depasesti? Astepti sa vina altcineva sa te impinga de la spate ca sa poti trece?

Da, te gandesti acum: bun, am ajuns sus si cum fac sa cobor? Cu informatiile acumulate construiesti cate trepte si si scari doresti si cobori dincolo de zid. O comparatie cu pruncul tau ar fi ceva de genul: azi a stranutat sau il doare capul... Ce faci? II dai un anti-inflamator si cateva picaturi de nas si ai rezolvat problema... Nu rade, multi parinti fac asta. Fie din lipsa de timp, fie din motive stiute doar de ei. Ai tratat efectul. Cauza insa este tot acolo si tot netratata e. Peste doua zile pruncul face temperatura... Atunci ce faci? Mai merge tot cu picaturi si o pastila? Nu... Sigur ca nu...

Nu cauta sa treci prin obstacole cu forta si rapiditate pentru ca data viitoare cand te intalnesti cu ele vor fi de doua ori mai puternice si e posibil sa nu mai ai forta sa le strapungi. Invinge-le cu inteligenta si iscusinta, cu gandire analitica si intelepciune!

Cel mai important dintre toate: bucura-te de drum. Asta trebuie sa porti in minte mereu, drumul si nu rezultatul final. Asa cum te bucuri de fiecare realizare a micutului tau, cand ai o afacere pornita dintr-o pasiune te bucuri de fiecare realizare a afacerii tale. Oricat ar fi de nesemnificativa pentru cei din jur. Nu conteaza! Conteaza bucuria ta. Daca astepti doar succesul final, pierzi toata calatoria. Si crede-ma ca ar fi pacat. Calatoria face toti banii!

Calatoreste cu sufletul animat de pasiune si curaj!